Povestea blogului – de ce-ul

Am în minte câteva postări despre cum este făcut pe dinăuntru blogul – din punct de vedere tehnic, despre deciziile de design pe care le-am luat și despre planurile de viitor cu el.

Până acolo însă, am realizat că poate nu e clar de ce am ales soluția asta în condițiile în care Blogspot / Wordpress / Tumblr / Medium cred că mi-ar fi putut oferi cam tot ce îmi doream. Am sugerat câteva motive în postul inaugural; în cele ce urmează le voi detalia un pic.

Branding personal

Primul motiv ține de branding-ul personal. Cred că e o dovadă de seriozitate și implicare să ai o prezență online care să nu fie făcută pe genunchi sau să arate ca încă netrecută de clasa a VII-a. În ordine, de la cel mai rău la cel mai bine, clasamentul ar arăta cam așa:

1. Adresă de email de tipul pysykutzaTha@yahoo.fr sau ninja_master007@hotmail.com – în cazul ăsta ar fi bine ca CV-ul care începe așa să fie beton de tot ca să mai șteargă din impresia de om care încă se gândește la ce liceu să dea. E posibil că unii mai scorțoși grăbiți să sară direct peste un astfel de CV.
2. Adresă de email de tipul elena.popescu@outlook.com sau badea.alexandru87@gmail.com – nici prea-prea, nici foarte-foarte, omul s-a străduit să-și ia o adresă de mail din care să fie clar cu cine vorbești. Deci, să lăsăm CV-ul să vorbească!
3. Adresă de email de tipul carla@minulescu.ro sau contact@radu-manțog.ro – oamenii ăștia nu doar că și-au luat un domeniu care să-i reprezinte, dar au făcut și efortul să-și pună un alias de mail. Din acest punct deja contează prea puțin dacă în spate e un server propriu de email sau doar un redirect la o căsuță de gMail. Din punctul meu de vedere omul ăsta pleacă cu niște puncte bonus în orice interacțiune. Extra puncte pentru diacritice, deși riscul de-a enerva pe cineva care nu are la îndemână ț-ul din manțog e mare :)

De menționat că, deși am vorbit de CV-uri în lista de mai sus, considerentele astea nu se aplică doar în momentul căutării unui nou job ci și pentru orice interacțiune nouă cu persoane necunoscute. Asta poate însemna orice, de la o cerere de ofertă, până la o propunere de prezentare la o conferință.

Strict în ceea ce mă privește, am decis că un compromis bun între efort și rezultate ar fi poziționarea undeva între 2 și 3. Adresa de email rămâne în continuare la gMail, dar domeniul e unul propriu, care chiar are numele meu în el (spre deosebire, de exemplu, de vechiul blog).

UPDATE 2016-03-31: Un „submotiv” care ține tot de branding-ul personal a fost și dorința de a începe să scriu (mai mult) și pe teme din zona profesională: testare, web, Java, python. Simțeam că am nevoie de mai mult control asupra prezentării pentru a face asta, iar un start de la zero era o scuză și mai bună :)

Experiența de scriere

Un aspect care m-a enervat destul de mult pe cam toate platformele de blogging prin care am trecut (Yahoo!360, Blogspot, Wordpress) a fost experiența scrisului efectiv.

În primul și în primul rând, fiecare platformă venea cu un mod propriu și uneori deloc evident de a transforma în HTML textul scris în editorul WYSIWYG. Nu mică mi-a fost mirarea să văd postări pline de <br>-uri acolo unde mă așteptam să fie de fapt paragrafe. Iar dacă în încercarea de-a avea un pic de predictibilitate în produsul final te aventurai să scrii direct cod HTML, succesul tot nu era garantat: unele opțiuni de formatare erau eliminate pur și simplu, iar altele se transformau în altceva la cel mai mic drum prin editorul vizual. Asta presupunând bineînțeles că nu foloseai tag-uri interzise, caz în care le pierdeai direct și imediat, fără drept de apel.

Celelalte probleme sunt în mare parte inerente oricărei platforme web și necesității de a fi online:

• nu poți scrie ușor când ești offline
• tot ce ai scris e stocat doar pe server și, din nou, nu e accesibil când ești offline
• dacă vrei să faci o trecere în revistă a conținutului, ori îl citești pe web, ori… nu prea ai alternativă

Experimentare și do it yourself

Nu în ultimul rând, îmi doream să scriu cu mâinile mele niște cod care să facă lucruri interesante și să văd exact ce presupune a rula o aplicație in the cloud. Pe lângă experiența de codare efectivă am învățat mai multe despre DNS, python, soluții de caching, SSL și Apache. Deși nu mă aștept să fie lucruri care să-mi fie imediat utile, e o adăugire la „cultura generală” binevenită, zic eu.

Un alt unghi de DYI pe care mi-am dorit să-l exersez cu noul blog este cel de design. Mă pasionează tipografia, designul grafic și fotografia, iar un design pornit de la zero a fost o bună oportunitate de a exersa dar și de a învăța lucruri noi în zona asta.

În postarea următoare o să fac o scurtă trecere în revistă a opțiunilor de design pe care le-am luat în considerare și care sunt planurile în continuare.